PE O BANCĂ

Dacă stai într-o zi pe o bancă în oraș și te uiți la toți bărbații și femeile care trec prin fața ta într-o parte și-n alta îmbrăcați în pantaloni, fuste, rochii și cămăși colorate, ai o senzație de normalitate și de civilitate urbană atât de puternică încât în momentul în care te duci acasă și accesezi un site porno, rămâi mască!  Îți trebuie adică câteva minute bune ca să îți dai seama că cei care fac tot felul de prostioare acolo sunt din aceeași specie cu cei pe care tocmai i-ai văzut în oraș.

 

Nu am nimic împotriva site-urilor porno. Ba dimpotrivă, le găsesc educative și utile. Le-am amintit aici doar pentru că în viața reală am întâlnit ceva ce nu am întâlnit pe niciunul din ele, chiar eu, care credeam că le știu pe toate. Ei bine, în activitatea de dormitor a ființei umane, care în general este repetitivă și predictibilă, am descoperit excepții stranii și derutante.

 

Și nu mă refer la cazurile patologice de devianțe sau manii sexuale în care își mănâncă unul altuia fecalele sau trebuie să se bată cu cureaua la cur și să se taie cu briciul pe limbă ca să ajungă la orgasm. Și nici la diformități din naștere sau mostruozități biologice. Astea au devenit banalități. Nu. Mă refer la ciudățenii de adaptare sexuală între parteneri, care vorbesc despre cât de stranii sunt uneori sentimentele oamenilor și cât de sucite și de neînțeles sunt legăturile care țin împreună un bărbat și o femeie.

 

Ca să nu o mai lungesc, cu câțiva ani în urmă am cunoscut o doamnă de undeva de prin sudul țării, de o eleganță și de un stil cu totul aparte. Și acum îmi amintesc cât de armonios asortate erau culorile pe care le purta, cât de întinsă, luminoasă și lipsită de orice denivelare îi era pielea perfectă a feței și cu câtă atenție și exactitate își alegea vocabularul de fiecare dată când spunea ceva. Era o încântare de femeie! O bijutierie ambulantă care dădea o frumusețe suplimentară trotuarelor pe care mergea. În primele momente chiar m-a intimidat și m-am gândit că poate o femeie ca ea nu e de nasul meu. Însă pentru că eu sunt un tip încăpățânat și mă las  greu atunci când îmi pun ceva în minte, am perseverat. Iar în final s-a dovedit că nu am făcut rău pentru că, după tot felul de piruete verbale și prețiozități de vocabular  amestecate cu obscenități la limita decenței, am ajuns amândoi la concluzia că cel mai potrivit lucru era să ne petrecem noaptea împreună la un hotel de calitate.

 

Acum, după cum își închipuie orice om normal, în afară de acelea, prea multe lucruri între un bărbat și o  femeie care își petrec noaptea împreună într-un pat matrimonial de hotel, nu se pot întâmpla. Și, stimulați de un vin roșu luat de la recepție unde o femeie grasă s-a uitat la mine cu un anumit subînțeles când am comandat sticla, am ajuns la un moment dat și la lucrurile acelea. Deși nu îmi stă deloc în fire să vorbesc despre intimitatea unei femei care mi se pare că are în ea ceva sacru și inefabil, am să fac acum o excepție doar pentru că e mai degrabă o observație de natură psihiatrică decât una de erotism. După ce și-a aranjat frumos fusta și sacoul în dulapul din cameră, s-a strecurat alături de mine în cearceafurile proaspăt spălate, mirosind a levănțică și în lumina mică a veiozei trupurile noastre s-au atins de sus până jos exact cum se atinge plusul cu minusul la o baterie. Îmi plac femeile care țin ochii deschiși când le iei în brațe și se uită la tine de aproape și exact așa făcea și ea iar privirea ei avea o intensitate și o emoție pe care o vezi numai la oamenii care sunt foarte sinceri cu ei înșiși. Lucrul acesta m-a excitat într-un hal fără de hal.  Îmi venea să o mănânc! Și asta am și începu să fac.

Și de unde poți să începi să mănânci o femeie?

A început o foială mare în patul acela. Puține femei mă mai aduseseră în halul ăla de dorință cum o făcuse ea și, firesc, după aperitivul oral servit reciproc eram acum dornic de o penetrare normală în fierbințeala pe care femeile o poartă între picioare. Am dat să mă așez pentru poziția aceea dar am simțit că ceva nu era exact așa cum voiam eu. Am simțit că ea se opune. Am simțit asta din felul în care încerca să mă orienteze, subtil, cu mâinile și cu corpul. Și din felul în care, puțin câte puțin mă împingea încercând să mă așeze într-o anumită poziție, alta decât cea pe care o sugeram eu. O poziție pe care toți bărbații și-o doresc dar pe care nu mulți știu să o ceară sau să o obțină. O poziție în care ea era din ce în ce mai aproape cu gura de sexul meu. Până când, condus de atingerile ei, eu m-am ridicat în genuchi iar ea a venit cu gura între picioarele mele.

Și a deschis-o!

 

Acum, sigur că nici asta nu e ceva ieșit din comun. O femeie care, din  motive numai de ea știute, vrea să îi facă un astfel de cadou bărbatului despre care crede ea că îl merită, are tot dreptul să o facă. Și o astfel de inițiativă este întotdeauna binevenită.

Ieșit din comun  însă a fost faptul că restul nopții, cu mici variații, l-am petrecut și eu și ea, numai și NUMAI în această poziție!

 

Eu și în sexualitate am un cod al onoarei și urme de cavalerism astfel încât nu îmi permit niciodată să termin înainte de a termina femeia. În situația asta nouă nu știam însă ce să cred. Și, mai ales, nu știam ce să fac. Minutele treceau, orele treceau. În fine, ca să nu mai lungesc vorba, la un moment dat, după ce trecuse bine de miezul nopții și undeva în depărtare se auzea deja un cocoș insomniac, cu un sentiment de vinovăție cumplit și cu o mare părere de rău dar îmbătat de o plăcere dumnezeiască, mi-am dat drumul.

 

Câteva minute mai târziu după ce mi-am tras sufletul și m-am răcorit sub duș, am revenit în pat și am întrebat-o încet, vinovat:

– Te simți bine?

Ea s-a lipit de mine, și, privindu-mă din nou în ochi, a spus încet:

– Foarte bine!

Desigur, o spunea din politețe. De obicei mă feresc să vorbesc despre lucrurile astea, dar acum nu m-am putut abține.

– Dar … tu nu ai terminat.

Ea nu zice nimic. Se uită la mine, drept în ochi, apoi, ca și cum urma să îmi spună un secret, se întinde și îmi șoptește în ureche:

– Am terminat de trei ori!

Zâmbește și dă din cap ca să întărească ceea ce tocmai spusese.

Mă uit tâmp la ea.

– Zău?! De trei ori? Cum așa? șoptesc de parcă nu trebuia să ne audă cineva.

Ea se uită la mine și zice cu aceeași sinceritate dezarmantă.

– Eu nu am orgasm decât în gură, știi… Și apoi adaugă: Așa sunt eu…

Așa ceva nu mai auzisem, nu mai văzusem și despre așa ceva nu mai citisem. Mi se părea de necrezut. Nu am spus nimic pentru că nu știam ce să spun… Și probabil că aș fi adormit așa, neexplicat, cu cuvintele ei stranii în minte dacă nu aș avea din naștere un exces de interogație în mine. De aceea în cele din urmă întreb:

– Așa ai fost dintotdeauna?

– Mmnu… zice cu o ușoară ezitare.

– Dar cum?

Se hotărăște să vorbească:

– Am fost căsătorită vreo doisprezece ani cu un tip… La început mă iubea. Și sexul mergea normal… Pe urmă după vreun an, a început să vrea numai anal și oral. Anal mă durea. Și am preferat oral.

– Înțeleg, zic.

De fapt nu înțelegeam nimic.

– Păi și îți plăcea? o întreb siderat.

– La început nu cine știe ce. Dar cu timpul, mi-am spus că trebuie să folosesc ceea ce am. Și, încet încet am învățat să am orgasm în timp ce îi făceam lui sex oral. Mă uitam la el cum se excita, el se uita la mine, mă mângâia pe păr, pe față si începeam să mă excit și eu. Pe urmă închideam ochii… și venea…

Nu mai spunem niciunul din noi nimic. Într-un târziu ea adaugă încet:

– Era un descreierat dar l-am iubit foarte mult… mult de tot… mult de tot… și am preferat să stau cu el chiar și așa…  M-am învățat…

 

***

 

Stau pe bancă în oraș și mă uit la toți bărbații și femeile care trec prin fața mea într-o parte și-n alta îmbrăcați în pantaloni, fuste, rochii și cămăși colorate. Am o senzație de normalitate și de civilitate urbană puternică, de neclintit.

 

Dar eu știu mai bine…

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

code