Clito-fazele unei întâlniri romantice

La prima întâlnire, când se uită la tine de sus până jos, în mintea femeii nu există decât operații simple de adunare și scădere, de înmulțire și împărțire pe care ea le execută rapid chiar în timp ce îți zâmbește. Este așa numita fază clito-aritmetică (pre-algebrică) care la unele femei mai cu ifose poate dura, cu oarecare intermitențe, toată viața și în care femeia nu te privește, ci te scanează. Altfel spus, tu ai impresia că ea se uită la tine și se minunează de cât ești tu de arătos, când ea, de fapt, te bagă în analizorii ei de realitate ca într-o mașină de spălat și rezolvă cu tine operații aritmetice simple dar foarte importante pentru ea. Importante pentru că de rezultatul acestor operații depind vacanțele ei, garderoba, bârfele de la birou, coafura și instantaneele din Cipru sau din Thassos.

Și, desigur, calitatea, tonul și octavele din gemetele pe care se presupune că urmează să i le induci.

În timpul acesta, în care femeia face aritmetica lucrurilor, bărbatul este foarte ocupat cu fizica și mecanica lor. El îi apreciază greutatea, înălțimea, accelerația gravitațională și mărimea curului, pentru a determina cât mai exact în ce poziție să o așeze când o să i-o tragă, precum și ordinea corectă a operațiilor. Aceste procese științifice se desfășoară în paralel în mințile celor doi și e de presupus că în final converg spre cearceafuri răcoroase, în care urmează să se petreacă descărcări electrice însoțite de gemete și strigături.

Însă adevărul e că lucrurile nu sunt chiar atât de simple.

Dintr-un motiv de neînțeles, femeile au o sensibilitate extrem de ridicată la pantofi. Și nu mă refer la sensibilitatea pentru pantofii lor, care oricum intră în sfera patologicului, ci la cei pe care îi porți tu ca bărbat atunci când, plin de așteptări la care te simți îndreptățit, te duci să te întâlnești cu ea. Am cunoscut cândva o doamnă care, de fiecare dată când intra în vreun Mall sau vreun supermarket, mergea în raionul de pantofi bărbătești de piele unde se uita minute întregi la perechile expuse. Din toate părțile, din toate unghiurile. Îi lua în mână, îi pipăia, îi mângâia… îi așeza la loc. Apoi iar îi lua, iar îi pipăia, iar îi mângâia. Și apoi avea o modificare vizibilă de comportament.

Dar nu despre ea e vorba aici.

Ce vreau să spun este că, înainte să vadă dacă ai barbă sau nu, dacă ești înalt sau scund, dacă ai plete sau ești chel, femeia îți vede, din depărtare, pantofii. Și din clipa aceea, în mintea ei deja se iau hotărâri. Știu asta cu certitudine pentru că odată, mai demult, aveam niște pantofi albaștri pe care dădusem o groază de bani dar din cauza cărora, tocmai pentru că erau neobișnuiți atât ca formă cât și ca culoare, și din cauza asta păreau excesiv de extravaganți, era să pierd dulcețurile unei doamne durdulii, de loc din Câmpina, plecate între timp în Australia, care a doua zi, la cafea, mi-a spus franc: ”Să știi că în momentul în care ți-am văzut pantofii, mi-am zis: Eu cu maimuțoiul ăsta nu mă culc!”

A trebuit să mă întrebuințez apoi la maximum ca să recâștig, prin sintaxă și vocabular, ceea ce din neatenție pierdusem prin culoare și formă.

După ce te-ai apropiat de ea, al doilea lucru pe care femeia îl vede la tine sunt unghiile. E vorba aici de o percepție estetică împletită cu o îngrijorare igienică la gândul nenumăratelor locuri delicate în care poate ajunge o unghie de bărbat pe/în trupul unei femei. De aceea unghiile tale trebuie să arate impecabil, de preferință înmuiate în prealabil într-un dezinfectant aromat.

În întregime aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

code