Fragilitate

”Pentru a se asigura că nu mergeam prea pe axul drumului, Sophia a stat trează cu mine până târziu în noapte, către dimineață, și a mai fumat un pachet de țigări slim înainte de a adormi. Încet, încet și-a dat drumul la limbă și, cum se face între un bărbat și o femeie care pun împreună de o idilă prefabricată, a folosit și ea scripturi consacrate. Noaptea și luna erau de mare ajutor. Din una în alta a ajuns să îmi povestească despre mariajul ei nereușit cu un tip care, după ce au deschis împreună un magazin de materiale sanitare chiar în buricul târgului și care mergea foarte bine, și-a găsit o mâță care l-a mâncat de bani. S-a dus totul dracului. Si familie, și bani, și magazin, și viață. Nu s-a putut dezlipi de aia, care nu avea decât nouăsprezece ani și era o fufă de bani gata pe care ăsta al ei o amețise cu papagalul, că la asta se pricepea foarte bine, până când taică-su, care nu știu ce mare mahăr era pe undeva, a pus doi golani de l-au bătut de l-au leșinat. S-a trezit dimineața într-un șanț și de acolo a plecat direct în Belgia, unde, după ce a luat și bruma de bani dintr-un cont în care erau ultimele ei speranțe, s-a convertit la mahomedanism ca să se poată însura cu o marocancă de șaisprezece ani cu care a făcut repede trei copii. Pe ea a lăsat-o cu copilul de cinci ani să îl crească de una singură și cu o groază de datorii. Să se descurce singură cu băncile, cu orele de engleză ale fetiței, cu gătitul, cu spălatul, cu taxele la stat, cu părinții bolnavi. Cu toate greutățile dezgustătoare ale vieții

 

Și alte prostii din astea!

 

Pe urmă a adormit cuminte cu capul pe lângă pedale, trântită pe o parte, cu mâinile sub cap, cu genunchii strânși la piept ca un copil, cu picioarele ei frumoase dezgolite până sus la chiloți. Garsoniera noastră străbătea Grecia prin noaptea luminoasă iar ea dormea cuminte cu capul lângă pedale, cu mâinile sub cap, ca o fetiță care trebuia să se odihnească bine pentru că a doua zi dimineața avea de  mers la școală și dădea lucrare de control la științele naturii. Cred că, privind-o, chiar m-am emoționat puțin. Deși, sincer, nu știu exact dacă din cauza curului ei frumos sau dintr-o revelație bruscă și dureroasa a fragilității și tragismului vieții umane în general.”

 

Fragment din ”Câinele din Salonik”

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

code